Constantin FÂNTÂNERU – Poezia lui Lucian Blaga şi gândirea mitică Vol. IX

Format A5, 246 pagini

Un excelent studiu interbelic al eseistului şi prozatorului C. Fântâneru.

Se expun în linii generale izvoarele de „productivitate” din poezia lui Lucian Blaga. De altminteri, temele indicate în primul capitol vor fi reluate în capitole aparte şi adâncite. Ceea ce vrem se reţine ca un punct câştigat este separaţia ce a făcut-o poetul între teologie şi metafizică, în scopul găsirii unei noi metode creatoare.

Ca orice creator profund, Lucian Blaga este şi un teolog, indiferent de soluţia finală ce o dă problemei religioase. Faptul că porneşte de la teologie, întăreşte poziţia pe care va rămâne până la urmă, în cazul său, aceea a intuiţiei metafizice. Importanţa poziţiei alese de poet ni se pare a fi cu totul deosebită pentru poezia românească. Ea constituie, după cât credem, primul moment de curaj „absolut” în lirica noastră. Rădăcinile ei ating straturile primordiale ale culturii şi dacă, de pildă, gândirea mitică îşi află corespondenţa în faza primitivă a oricărui popor, modul învierii ei şi al ridicării în conştiinţa savantă constituie meritul unui poet de primul rang şi şansa rară a unei culturi tinere în tensiunea ei de autenticizare. Versurile lui Lucian Blaga – spune autorul studiului – ascund ceva înţelegerii directe. Întâmpinăm o rezistenţă către experienţa ce se petrece dincolo de simboluri. În esenţă, pare să avem mărturisirea unui sentiment de impuritate, provenit dintr-o nevrednicie a spiritului, care ar îndreptăţi imprecaţia poetului către lucruri.