Ion Luca Caragiale în amintirile contemporanilor – Antologie de Daniel Corbu

Format A5, 374 pagini

Ca şi ceilalţi scriitori clasici ai literaturii române (să numim doar pe Eminescu, Alecsandri, Creangă şi Slavici), Ion Luca Caragiale n-a beneficiat de un biograf care să-l fi cunoscut îndeaproape şi nici de un intervievator aşa cum a fost, de exemplu, Eckerman pentru Göethe. Pe de altă parte, marele dramaturg român n-a ţinut un jurnal, ştiri disparate despre el găsim doar în jurnalul zilnic al lui Maiorescu. Însă orice biograf de azi se poate mulţumi cu spectacolul epistolar oferit de scriitor în ultimii ani, după retragerea sa la Berlin, un fel de exil benevol. Absolut cuceritoare prin stilul original şi spiritul caragialian, aceste scrisori, mărturii de nepreţuit despre marea personalitate literară care a fost Caragiale, erau adresate lui Paul Zarifopol, Al. Vlahuţă, C. Rădulescu-Motru, Nicolae P. Missir, Emil Gârleanu, Garabet Ibrăileanu, I.D. Gherea şi Octavian Goga. Mare parte din aceste scrisori sunt cuprinse în cartea de faţă. Ele formează addenda, considerată de noi un confesional I.L. Caragiale, care întregeşte tabloul evocărilor şi mărturiilor despre scriitor, apărute în majoritatea lor după moartea survenită în 1912.

Trebuie să spunem că din potopul de evocări care au apărut în anii de după moartea scriitorului, am selectat doar pe cele semnificative, care au importanţă pentru cunoaşterea omului Caragiale, eliminând pe cele de suprafaţă, scrise facil şi din dorinţa unor autoraşi de a se agăţa precum algele de imensa corabie de spirit Caragiale. Sunt, astfel, texte semnate de 29 de evocatori, între care Tudor Arghezi, Garabet Ibrăileanu, Ioan Slavici, Al. Davilla, Barbu Delavrancea, Cella Delavrancea, Victor Eftimiu, Gala Galaction, Octavian Goga, Şt.O. Iosif, D.I. Suchianu, V.A. Urechia, Paul Zarifopol, Al. Vlahuţă.

Considerăm cartea de faţă, beneficiind de cele mai importante evocări şi mărturii ale contemporanilor, o contribuţie esenţială la întregirea portretului lui Ion Luca Caragiale, considerat şi astăzi, la trecerea a aproape o sută de ani de la moarte, cel mai mare dramaturg român.