Lucian GRUIA – Comentarii la exegeza brâncuşiană

Format A5, 142 pagini

Dacă Rodin a desăvârşit sculptura aparenţelor, Brâncuşi a redat esenţele. Dacă orăşanul Rodin a fost un modelator de geniu (cioplirea făcând-o practicienii săi), ţăranul Brâncuşi făcea totul singur. Ucenicii săi au învăţat meseria, privindu-l.

Constantin Brâncuşi spunea că el nu a sculptat PĂSĂRI ci a sculptat zboruri. Iar Constantin Noica afirma că Brâncuşi a sculptat infinitive lungi: sărutarea, zburarea, infinirea. Cum se explică aceste consideraţii? Substantivele comune trimit la un singur obiect concret, adjectivele sunt mai generale, putându-se ataşa la mai multe substantive comune.

Verbele sunt şi mai generale, legându-se de grupările substantiv-adjectiv. Dar şi verbele au, dincolo de conjugările schimbătoare, aspectele lor eleate, infinitivele. Infinitivele lungi sunt încă şi mai generale. Iar infinitivul lung infinirea conţine toate posibilităţile de manifestare. Pe acesta l-a sculptat Brâncuşi în COLOANA FĂRĂ SFÂRŞIT.