Dan MĂNUCĂ – Literatură, identitate şi regionalism

Format A5, 192 pagini

Multiculturalismul şi aculturaţia fac parte, astăzi, dintre conceptele curent vehiculate, pătrunse şi în domeniile literarităţii, alături de acela, extrem de cuprinzător, de globalizare. În acelaşi spaţiu aş aşeza şi termenul, la fel de frecvent utilizat pe plan european, de “regionalism literar”. Din păcate, definirea unora dintre aceşti termeni lasă mult de dorit, motiv pentru care cu greu pot fi utilizate în chip profitabil. În ceea ce o priveşte, literatura română înţelege tot atât de greu ce poate însemna termenul de “regionalism literar”.

Conceptul este vehiculat totuşi de mai multă vreme, l-a abordat şi subsemnatul, spre a-i demonstra aspectele fragile, în volumul Perspective critice (1998). Cred însă că se impune clarificarea lui. Nu ne propunem acum acest lucru, dar nu putem să nu încercăm o aproximare, pornind de la o definiţie pe care Mircea Vulcănescu a încercat-o în 1934, dar referindu-se la conceptul de generaţie (literară). Aceasta ar fi, după Vulcănescu, “o grupare socială bio-psiho-istorică, în care predomină oamenii de aceeaşi vârstă, care se manifestă simultan, spontan, cu conştiinţa solidarităţii lor de vârstă” (“Criterion”, I, 1934, nr. 3-4).

Aşadar, parafrazând cele de mai sus, o regiune literar – geografică ar cuprinde o grupare socială bio-psiho-geografică, în care predomină oamenii din aceeaşi regiune, care se manifestă simultan, spontan, cu conştiinţa solidarităţii lor geografice. Ar fi vorba, dacă analizăm în profunzime elementele acestei definiţii, de un fenomen de centrifugare literară.