Daniel CORBU – Ion Creangă în amintirile contemporanilor Vol. XXIII

Format A5, 218 pagini

Chiar dacă aceste fragmente evocatoare sunt semnate de oameni care l-au cunoscut (A.D. Xenopol, A.C. Cuza, Jean Bart, C. Stăteanu, N.A. Bogdan, Artur Stavri, Ioan S. Ionescu, Grig I. Alexandrescu ş.a.), e sigur că multe scene pline de farmec, de spontaneitate s-au pierdut şi ne justifică regretul lipsei unui biograf­ trezorier cu vocaţie, care să-l fi cunoscut îndeaproape. Dar cine-şi închipuia atunci că marele hâtru humuleştean, sac fără fund de glume, „istorii poznaşe” şi calambururi, autor de „poveşti poporane”, avea să devină unul din stâlpii spiritualităţii noastre clasice?

De altfel, mai ales după intrarea în „Junimea”, prin toamna lui 1875, Creangă va deveni un adevărat Nastratin al Iaşilor. Am fi însă naivi să ni-l închipuim înţepenit într-un haz non stop, într-o continuă ilaritate. Creangă era un om complex, plin de toane. De multe ori posac, singur, îngândurat, abisal în forul său interior, violent uneori (a se vedea evocările foştilor săi elevi), dar exuberant în societate, vorbăreţ, cu magnetism de povestitor profund şi sănătos, iar nu de flecar superficial, precum şi un mod original de-a fi. O dovedesc şi fragmentele unor N.A. Bogdan şi A.C. Cuza (prieteni şi însoţitori ai scriitorului la băile de la Slănic), Grig. I. Alexandrescu, Th. D. Speranţia, Ioan S. Ionescu sau ale foştilor elevi, prozatorul Jean Bart şi generalul Octav Boian. Toate aceste evocări, alese de Daniel Corbu pe criteriul autenticităţii, au fixat pentru generaţiile care aveau să urmeze, aura unei mari personalităţi, a unei valori clasice a literaturii române.