Gavril ISTRATE – Limba scrierilor lui Ion Creangă Vol. XXVI

Format A5, 184 pagini

Toţi cei care s-au ocupat de editarea operei lui Creangă au avut de întâmpinat greutăţi pe care n-au ştiut să le învingă totdeauna. Autorul cărţii de faţă, lingvistul ieşean Gavril Istrate, pomeneşte aici, doar două care par deosebit de importante şi anume: lipsa manuscriselor scriito­rului şi deosebirile care există între textul publicat în revista Convorbiri literare şi cel din prima ediţie a poveştilor humuleşteanului, tipărită, în parte, înaintea morţii lui Creangă.

Această neconcordanţă, între cele două ,,ediţii” ale operei scriitorului nostru, a dat mult de gândit editorilor şi, uneori, i-a pus la încercări grele. Dacă unii dintre ei şi-au dat seama de imposibilitatea restabilirii textului iniţial şi, deci, s-au arătat foarte prudenţi în a propune modificări, alţii au cre­zut că lucrurile sunt mult mai simple şi, de la caz la caz, au procedat „moldovenizând” sau „muntenizând” textul lui Creangă.

Atât unii, cât şi ceilalţi, demonstrează Gavril Istrate, erau stăpâniţi de subiectivism şi nu aveau în vedere un amănunt deosebit de impor­tant, anume acela că scriitorul era un artist desăvârşit care dădea fiecărui cuvânt, fiecărei forme gramaticale şi fiecărui fonetism valori stilistice deosebite, că el era departe de scriitorii care procedează cu totul simplist şi nu sunt în stare să depăşească, în ceea ce priveşte exprimarea, posibilităţile graiului lor de acasă.