Mihai URSACHI – Din reveriile domnului R

Format B6, 182 pagini

Poet profund metafizic, ultimul mare neoromantic al secolului liric douăzeci, cum ne place să-i spunem acestui practicant asiduu al eironului, (desigur în binecunoscutul sens al lui Novalis, acela de a da banalului un prestigiu misterios, iar finitului o aparenţă infinită), Mihai Ursachi a aşezat Poezia în directă legătură cu Sacrul şi cu Misterul Absolut însuşindu-şi astfel postura de sacerdot al spiritului, cu deplină încredere în Inspiraţie.

Avem credinţa că şi respectul faţă de inspiraţie (atitudine adînc romantică întîlnită azi la tot mai puţini poeţi ai lumii) l-a ferit de grafomanie.

Nu s-a îndepărtat de esenţă, de picătura magică sau de acel spiritum verbi, cum însuşi o spune. Aproape toţi comen­tatorii poeziei lui Mihai Ursachi, de la Laurenţiu Ulici, Doinaş, Manolescu, A. Sorkin, Dan Mănucă şi pînă la mai tinerii Friedrich Michael şi Mircea A. Diaconu au presupus în spatele operei sale poetice o solidă cultură filosofică.

Prin poezia pe care a scris-o Mihai Ursachi a realizat în limba română o Zidire spirituală de neclintit.