Mircea A. DIACONU – Ion Creangă. Nonconformism şi gratuitate Vol. XIV

Format A5, 192 pagini

La o sută şi ceva de ani de la apariţia operei, o lectură cu totul inocentă nu te mai satisface. Trebuie să-i invoci, printre frazele lui Creangă, pe Maiorescu, Călinescu sau Iorga, pe Ibrăileanu, Benjamin Fundoianu sau pe Vasile Lovinescu, pe Vladimir Streinu, Elvira Sorohan şi pe Cornel Regman, pe mulţi alţii care au scris despre Creangă cu fervoare şi devotament.

Uneori convinşi că sunt în posesia adevărului. Că oferă o perspectivă cuprinzătoare şi imbatabilă. Mai mult decât atât, descoperi, în felul acesta,  spectacolul fascinant al exegezei, care-ţi arată cât din Maiorescu se găseşte în Ibrăileanu sau în Vladimir Streinu, cât de mult se regăseşte Călinescu în Cornel Regman sau în alţii.

În câteva pagini, şi Maiorescu, şi Ibrăileanu, şi Tudor Vianu au observat lucruri peste care nu se poate trece. Pe care critica ulterioară n-a făcut decât să le reia şi să le dezvolte în diferite proporţii. Literalitatea scrierilor sale îl face pe Creangă tuturor accesibil. Atât de accesibil şi atât de fascinant! În fond, cu atât mai dificil şi mai fascinant cu cât pare mai accesibil. Aceste idei stau la baza cărţii semnată de prof.univ. Mircea A. Diaconu.