Reiner Maria RILKE – Elegiile duineze. Sonetele către Orfeu, ediţie bilingvă (traducere George Popa)

Format A5, 202 pagini

Două deschideri cruciale în poezia modernă: Charles Baudelaire şi Rainer Maria Rilke. Fiecare înfăptuieşte o deschidere către un Dincolo. Autorul Florilor răului deschide corespunderile dintre lucruri, împlinite de efluviile senzaţiilor care ne fac să percepem «graiul florilor şi al lucrurilor mute».

I-a revenit lui Rilke să continue urcuşul: nu numai comunicarea cu lucrurile şi nu numai comunicarea dintre vizibil şi invizibil, ci supremul Deschis, şi anume, către cealaltă faţă a vieţii, întoarsă de la noi – moartea, fără de a cărei completitudine fiinţarea noastră ar fi o claustrare lipsită de înţeles.

Elegiile duineze şi Sonetele către Orfeu ne deschid nelimitele experienţei poetice ale acestui infinit unificat, viaţă-metaviaţă, transmutat, prin taumaturgia cântului, într-o a treia realitate – inefabilul. Paul Zech a putut să afirme: «Un suiş dincolo de Rilke nu mai este cu putinţă.