Tucu MOROŞANU – Talismanul însingurării

Format A5, 300 pagini

Tucu Moroşanu nu e nici postmodernist, nici avangardist, nici klocotrist, nici fracturist. El scrie natural, chiar dacă uneori scrisul în răspăr îi trădează nervozitatea, imagineriile sale traduc dorinţa de linişte a fiecărui om paraşutat în epoca stressului, a improvizaţiilor şi a nesiguranţei.

Neoromantică este atmosfera poeziei din noua carte a lui Tucu Moroşanu, la care s-ar adăuga o serie de texte despre „severa democraţie”, despre „recensământul lichelelor”, despre „instituţii felurite ale statului”, unde şfichiul ironiei şi umorul de bună calitate sunt pregnante. Dar toate fac parte din lume şi nici de acestea poetul nu se poate separa: „S-ar putea să fi fost ceasul/ Cînd cocoşul morocănos/ Ezita să cînte iar eu/ Nu ştiam încă/ De cine să mă lepăd.” (Încă nu ştiam)

Departe de a ne propune decriptarea unui modus operandi original de construcţie a poemului, marca Tucu Moroşanu, să etalăm tensiunile şi efecte în textul poetic, ne permitem să recomandăm lectorului magia şi viziunea halucinantă realizată cu ajutorul cuvântului civilizator de către un poet de o cuceritoare autenticitate.